corpul tău din care mușc și îl mestec să îi gust
aroma și consistența îmi defrișează prezența.

e un taur care vine, vine înaintând prin ruine
spre o altă lume-n care tu și eu suntem o mare
peste care înainte de zidire bărcile pescarilor
au căutat în neștire pești în adâncul din fire,
stoluri de umbre în care să deseneze din soare
adânciri fărâmițate de pe mese adunate
cu care să își mângâie în târziul tulbure
acele unduitoare orizonturi ideale ce doar tu
în corpul tău mi le resfârșești din nou
vălurindu-te mereu.

despicând din el în mine semănări de flori divine
firii corpul tău împarte neuitările zidirii.

e un înger împietrit într-o umbră de granit
în care lovesc silvestru în stil atlantic și buiestru
pal de vânt ce scutură din ferestre ciutură
cu care privirea mea se adâncește să bea
din piatră apă de stea și alte asemenea
nesfârșirii și îndoirii care nu mă vor lăsa
să mă risipesc în mine înapoi și înainte
dincolo de oseminte.

în potirul din altare torn în corpul tău izvoare
adâncind luminii oarbe nesfârșirea ce o soarbe.

cineva, un fel de sine, fie tu, fie un mine,
va închipui un timp, ca un spațiu rotunjind,
din albastrul lacrimii înmugurind muguri.