în oaza speranței mă echilibrez
oricum ar fi viața să o celebrez
sunt atâtea motive zilnice de bucurie
să nu mă las atinsă de neagra furie.

puternic e dorul de bărbatul meu
nu mă lupt cu el ca și cu un zmeu
o parte-i fericire o parte durere
controlează parcă întreaga mea vrere.

sufoc tristețea cu un nod gordian
urmând lumina din ceresc meridian
să-mi întâlnesc iubitul în visul nocturn
veghetor în regatul mărețului Saturn.

n-o să-mi las sufletul stingher taciturn
îi ridic iubirea în temeinicul turn.