Privesc pe geam la soare
Când sufletul mă doare
Și doare ne-ncetat
Apusului i-e dat.

Privesc pe geam spre mare
Și tot acolo doare
Căci totul mi-e străin
În planul Său divin.

Privesc adânc în zare
Cum pe copaci îi doare
Când ma privesc neostenit
Îți recunosc, am obosit.