simt tristețea ca pe o rupere de nori
îmi plouă în suflet îmi plouă în soartă
îmi gândesc iubitul și mă trec fiori
acum aș vrea să fiu lângă el moartă.

trăiesc singurătatea ca pe un calvar
îmi deplâng durerea și neputința
clocotesc ca apa într-un samovar
ce grea e povara ce grea e sentința.

nu am ce să fac decât să sper
că ne vom întâlni măcar în vis
iubirea pentru el să-mi fie reper
dacă va trebui să trec prin abis.

voi trece cumva prin veacul pauper
nutrind să zbor la el cu aripi de ibis.