dă Doamne ploaie codrii sunt flămânzi
i-a ostenit vântul bezmetic turbat
dar poartă în memorie infinite izbânzi
nici gerul nici viscolul nu i-a schimbat.

cântecul ploii aș vrea să-l ascult
în simbioză cu privighetori și ciocârlii
acum știu că și codrul este ocult
și în rădăcini se produc veselii.

o ploaie blândă câmpul să-l hrănească
să nu fie secetă la grâu și la porumb
mângâiat de lumini mereu să rodească
sub un cer curățat de noxe și plumb.

acum știu că ploaia e mană cerească
bunăstarea lumii o face să crească.