sună alarma cineva cere ajutor
în loc de semințe au aruncat plumbi pe câmpurile arate
o umbră ia foc la marginea frigului

înfloresc ghioceii în parcurile orașului
dar semaforul străzii are o singură culoare
iar oamenii își târăsc sufletul între frică și foame

gloanțe nemiloase ca gerul lui februarie
se amestecă peste strigătele de neputință ale pământului
se pierd în tencuiala unui oraș pierdut

un zgomot infernal câștigă teren mă urmărește
mă obligă să mă ascund într-o gură de metrou
o ploaie de foc cade din cer

Doamne dacă într-o zi nu voi mai fi
fă ca noaptea mea să fie un nou răsărit
dimineața să sune doar alarma păcii

să mă trezească în fiecare zi cântecul ei
iar oamenii să fie din nou veseli să îi văd
cum își desenează bucuria pe asfaltul zilei

iar semaforul să poarte iar culoarea verde