ești adierea din noaptea nedormită
și te întreb dacă îți este dor de noi
sufăr în tăcere părăsită uimită
că ne despart nori negri și ploi.

să te visez mi-e dorința nebună
să mă mai ții în brațe ca odinioară
rog stelele și o implor pe Lună
să îmi așeze liniștea în inimioară.

nu mă întreabă nimeni de ce plâng
parcă și Dumnezeu a uitat de mine
poza ta la piept zilnic o strâng
vai viața mea aș vrea să se termine.

să te întâlnesc iubite în lumea nevăzută
cât iubirea în mine nu este decăzută.