melancolia neagră îmi vine mănușă
timpul m-a văduvit de iubirea supremă
aș vrea acum norocul să-mi bată la ușă
să trec cumva ușor de năpasta extremă.

eu nu privesc viața cu indiferență
învăț din greșeli din patimi trecătoare
mă iau câteodată și după aparență
și cad în capcana ielelor vrăjitoare.

dar Luna regină îmi este sfetnic bun
îmi cizelează visurile cu migală
mă învață să iert acest timp nebun
să pătrund cu stelele în a nopții gală.

consecventă cu ideile conservatoare
e greu să țin pasul cu vremea schimbătoare.