dacă am explora mai mult
adesea clișee, adesea
spectrul acesta de ecouri nocturne
într-o lipsă de spațiu
într-o identitate obscură ancorată de marginea
bărcilor scufundate pe țărm.

dacă am împinge imaginar
axa nebănuită a lunii
într-un albastru profund -
o picătură de alb / întotdeauna alb
un pic de contrast într-un acord diluat
cu pașii mărunți
frecându-ne mâinile într-o beție
incontestabilă de îndoieli.

dacă am putea locui pe o plajă
invadată de mici amintiri
holograme cu păsări silențioase
dincolo de decor
departe de orice lumini orbitoare
puțin
acrobatici
puțin
înfășurați
într-o
grijă
permanentă
de
somn...

nimic nu ar fi fatal.

chiar şi simțurile
construiesc castele de nisip.
cu sunetul apei
cu ancorele răsfirate la mal
într-un acord diluat
bucăţi de moloz
când zarurile devin
emblematice.