lupt cu stihia ca un taur cu toreadorul
zilele mi le îndulcesc cu bomboane
aș zbura spre soare precum condorul
deasupra norilor să uit de canoane.

îndur singurătatea ca o proscrisă
este prea dureroasă starea de văduvă
știu că în cer îmi este soarta scrisă
suspinele reverberează și în măduvă.

am rămas cu amintiri cu un vis rubicond
că îmi voi împlini menirea de poet
am lăsat mii de amprente pe mapamond
și am spălat cu lacrimi fiecare sonet.

tu să nu strivești a mea confesiune
va învinge năpasta printr-o diversiune.