cu rouă de lavandă în zori umplu ulcele
să primenesc sufletul îndrăgostit de vară
zefirii lenevesc în răcoroase vâlcele
să nu mai care-n spate a norilor povară.

codrul prieten mă invită la o drumeție
covor de iarbă mi-a așternut în cale
aerul parfumat mă amețește ca o beție
la izvorul fericirii umplu aurii pocale.

simt pe frunte mângâierea solară
liniștea îmi pare o doină din strămoși
lumina mă pătrunde fermecătoare clară
să stau la povești cu stejarii faimoși.

fluturi în poiană dansând fac spectacol
fiecare clipă solară este un miracol.