nu îți mai cântă pe obraz albastre candelabre și nici n-ai fagure pe zâmbet (din ce în ce mai rar)

doar în albume timpul te dezbracă și… te arată, iar și iar

ai fi un os (sau două) îngropat sub maldăre de priviri neîncolțite

de nu ți-ar fi uitate pe sub piele privirile nespuse, neprivite.


nu-ți mai dansează pe umeri sărutul cerului uitat
impudic, așternut peste podea

doar, când și când, tresari și-ți spui: eu sunt tot eu, eu sunt tot ea.