Steaua Sibiu 6.08.2022/4.20-4.40

Târziu, după mai multe ceasuri, ascuns în noapte,
Nu mă opresc a mă gândi la tine,
Cea care ești și totdeauna muză îmi vei fi,
Și nu mai știu ce ode să mai scriu spre-a fi
Egal cu mine și tot așa egal cu tine în târzii,
E-un sentiment prezent în toate, că fără tine
N-aș mai putea să scriu, n-aș mai putea trăi,
Și-aș pune și pană și respir veșnic deoparte.
Bălaie plete, șuvițe vii, mi-apar acum în minte,
Cu ochii-ți, de alabastru străfulgerați, și Soare plini,
Ce dau lumina până departe și chiar pană la Lună.
Nu ești a mea, cum nu ești zău, a nimănui aparte -
Esti doar tu, povestea fără de sfârsit a unei raze,
Ce uneori coboară peste muritorii vii și cei nevii,
Și cu lumina-i de sub piele, învăluie un suflet.
Și e ferice acela ce-i soț, o vreme, măreață fericire,
De muritor cu ochii larg deschiși în ziuă și în noapte,
Ce viața își petrece uitând de lume și ispite,
În marea și fantasta însoțire cu fiica unei stele.
Doamne, Lumină dă-mi și mă-nsoțeste dar cu ea -
Nu-i viață în lumea asta fără raza Ta și muza mea!