întinși în iarbă,
luminați de soare,
pictați de nori,
numărăm frunzele,
frunzele capătă grai:
mi-ai spus că sunt galbenul,
și tu mi-ai spus că sunt roșul,
ba ai spus că-ți sunt dragă
da am spus, îmi ești dragă.


frunzele-și gustă vorbele,
se privesc de parcă s-ar uita la stele nu la frunze:
- azi cerul ne-așteaptă,
hai să fugim.


mai bine rămânem pe creangă,
mai bine ne plăpumim cu ploaia,
mai bine visăm ca două fructe care urăsc pomul, gata gata
să cadă
de parcă și-ar găsi leacul pe pământ,


din cucuie buze moi să ne crească,


hai să fugim în cer,
să ne-nghițim pe-ascuns după nori.