stau
stau pe scaun
scaunul sta sub mine
lumea se învârte în jurul meu
ca într-o horă
mă las prinsă în ea
desprinsă de ea
joc și eu în această scenă
rolul principal
joc rolul destul de convingător
lacrimile par vii
zvâcnesc adânc sub pleoapele inimii
zâmbetele par vii
se tolănesc comod peste
chipul minții
se scurg de pe buze inundând scena
fac și eu ce pot
și pot orice
mă gândesc la cineva plecat dincolo
îl vizitez cu mașina imaginației
mă opresc în fața lui și plâng
de dor și de alte dureri
dureri de gând
dureri de suflet
dureri de durere
într-o zi va veni din nou aici
va jeli și va plânge
cu fruntea pe umărul inimii mele
de dor și de alte dureri.