Privesc în filamentul becului și văd lumină.
Aș fi dorit să fiu irisul ochiului în care adâncul
Crește spre a se uita pe sine în mine.

Privesc în colțul din stânga de sub tavan și caut
Să văd celelalte colțuri ascuțite ale camerei
Pentru a înțelege unde rămân în a fi fiind.

Privesc cum nesfârșirea adună filamente,
Unghiuri, căutări, dimensiuni…

Îmbumbând mă adaug firului timpului.