În lumea ta îmi duc adesea gândul
Impertinentă, fără să cer voie
Și mă gândesc că nici nu e nevoie
Când ochii tăi vorbesc și nu cuvântul.

Am multe lucruri neîmpărtășite
Pe care le cunoaște doar un soare
Ce cu lumina lui mă ține călătoare
În umbra ta ce uneori mă minte.

Ești enigma nedeslușită de atâția scriitori
Scrisă la nesfârșit fără un final anume
Un fel de peste tot și nicăieri în lume
Așa ești tu, iar eu sunt doar un autor.