s-a auzit un glas din ceruri: să fie poezie!
și atunci, ca la un semn, toți poeții lumii și de pe facebook
și-au periat cele mai frumoase rime
și cele mai noi metafore
le-a pus zgardă și au pornit la drum
și cum nimeni nu știa încotro să meargă
glasul s-a auzit din nou: „lîngă Babadag multcîntăcudrag”
și așa s-au adunat cîtă_frunză_cîtă_iarbă
ducînd fiecare în lesă rime perfecte
împerecheate/îmbrățișate/șchioape
metafora, cratima sau versul prețios
ca pe niște animăluțe de casă
precum poeții, versurile socializau și ele într-un fel sau altul
metaforele macho mai bătrîne și trecute prin volume tipărite
agățau rimele naive tinerele și sexy
rimele albinoase mîrîiau una la alta
doar cele perfecte s-au adunat deoparte și au pus de o revistă
doar pentru ele
astfel că turnul babel al poeziei universale
a rămas la stadiu de fundație
pe care se pișă metaforic javre maidaneze