Raiul există
Ba are chiar și o adresă
Porțile lui vestite sunt o simplă ușă de mahon
Dar de cealaltă parte a ușii
este exact ce te-ai aștepta
Și astfel, urmându-mi pașii rătăciți,
și ei pe mine, te-am găsit în acest paradis
pe tine
Pe băncuța unui pian
Singură între atâtea persoane
Și tot ca atâtea persoane, te-am ignorat
Doar ce altceva era să fac?
Să te recunosc?
De unde era să știu că tu erai golul din piept
pe care-l simțeam dimineața
Că eu priveam pe cer mereu
aceeași stea, da
Steaua care pe tine te patrona
Ce să știu eu?
Că ai un nume și o voce
Și că-n ovalul dintre pleoape,
adeseori și eu ți-am fost
Dar în adâncă mea tirană amorțire
Cu mâna întinsă am auzit un nume
Rostit de cel mai dulce glas știut de lume
Și parcă tot atunci ai aparut
Reusind în doar douăzeci și șapte de secunde
Să mă faci să urăsc ziua în care,
înconjurat de regrete și stafii, sau nu,
unchi și mătuși, ori vânt si frig
ca un chibrit am să mă sting
Și nu voi mai putea trăi alături de tine
în paradisul ușii de mahon al minții mele