Palmele tale larg deschise,
Ascund în ele multe vise,
Enigme și-o poveste tristă
Cu un artist și o artistă,

O scenă mare dintr-un teatru,
Trădarea mea din actul patru,
Culori și umbre și lumini
Și un refren cu doi străini.

Cortina cade la un semn,
Tu pleci, deși eu te tot chem,
Ți-e frică ochii să-mi privești
Și să îmi spui că mă iubești.

Ți-e frică să rămâi cu mine
În teatrul plin de măști străine,
Fiindcă luminile se sting
Și simți în inimă un frig,

Iar tu ești o rază de soare,
În timp ce eu sunt doar mirare.