bată-mă norocul că deştept mai sunt,
n-aş fi crezut vreodată să scriu fără de rimă.
versurile albe, lăcuste călătoare
gregar trăind sub tâmplă acuma îşi iau zborul...

talentul se răzbună şi simt că năpârlesc,
arbore de plută îmi lepăd astăzi coaja,
mă-nfoi precum păunul, ţip. ce glas...

îmi zic privindu-vă cu zeci de ochi
din coada mea superbă făcută evantai

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX...