cândva râdeai la glumele mele
copilărești subtile negânditele iluzii
le închideai și le iertai cu un sărut
mi-e dor de împăcarea
când știi să pierzi o luptă
azi pierd mereu la jocul ce am fost erou
obișnuință tristă de a te ferici
cu așteptarea și cu dorul meu
azi am rămas copil cu aceleași inocențe
indizerabile cuvinte
cel vinovat mereu,
de înălțimea asteptărilor ce cresc
atunci când tac, ascult și tac din nou
cine te-a furat copilă?
copacul vieții
ce maturizează și alungă vise
vedem doar materialul și imagini
concurs macabru de vedete mutilate
o audiență surdă de like-uri și păcate
obișnuit cu șaua,
mi-e dor de o cravașă
stăpâna mea cea mai bună
mai rupe-mi foaia odată.