nu mi-am ascuns păcatele sub preș
și nu am risipit iertarea diafană,
chiar dacă de mică am rămas orfană,
cerul m-a crescut ca pe-un cireș.

în fiecare om am văzut un profesor,
lecții de viață mi-au predat toți,
comorile inimii le-am păzit de hoți
timpul cu mine nu a fost farsor.

fiecare stea îmi este acum muză,
le privesc noaptea și mă inspiră,
plină-s de poeme care nu expiră
am renunțat la tăcerea ursuză.

lucidă, înțeleaptă nicidecum confuză
cuvintele alese înfloresc pe buză.