Galben, ca de o mie de ani,
Un ropot de ploaie caldă de vară
Cu slipiri de smarald în tâmple
Lovea și devenea seară.

Din când în când ferestrele nopții
În negrul pământului căutări adânceau.

Mă întorceam ostenit. Cuvinte uitate
La marginea gândului agonizau.

Lângă catapeteasma lovită de fulger
Un înger din inima veacului
Sta neclintit ca o piatră.