Arde pădurea și plânge cerul,
Şi-amurgu-i roșu de-atâta jale,
Fug căprioara, linx-ul și jderul,
Ruguri de brazi prăvăliţi pe cărare.

Şi brazii tineri își plâng sortirea,
Cu-mbrăţișarea de flăcări pale,
Şi gnomii plâng că-și pierd menirea
De păzitori ștrașnici de oale...

De lut cu galbeni și nestemate
Ascunse-n taină la rădăcină,
Rugul de flăcări topește și arde,
Aur și scrum frământate cu tină...

Arde pădurea și n-are vreme
Să plângă flori pârjolite-n cărare,
Tămâie pe-arsura rănitei poiene,
Bureţii se roagă cu murmur..."iertare!!!!"

Arde pădurea și lacrimi n-are
Sărutul de foc pe vecie să-l curme,
E scrum de ferigi pe secate izvoare
Şi tropot de fiare fugite în lume....