dragostea și-a lăsat pudra cu miros de vanilie
închide ochii
astupă-ți urechile
dorința te va face să-ți pierzi mințile

vreme îndelungată

lucruri din altă epocă
își caută proprietarul
sau pe cel care plătește pentru amintirea lor
dragă tuturor
moartea ori nu există ori nu mă place

în vreme ce durerea atinge
limita înghețului
lumini se întrec să oprească sângele,
cearta despre cine sărută
mai bine

spune orice dar vorbește-mi
continui să respir
pentru tine
abia la prima înghițitură voi începe să cred
în dulceața de nuci verzi
a iubirii

până atunci nu înțeleg soarele

nici omul cu știința lui
nu se poate opune
atât de mult nu-mi doresc viitorul
deși suntem de același sânge