Pe-adânc de ape piatra teatru-şi joacă
Acela de tăceri şi nemişcare
Şi liniştea înfiptă-n sacru are,
În rost de-a nemuririi dulce teacă.

Mister aduce-n omul în visare
Şi-acela-n basm deasupra se îneacă
La pacea ei auzul de îşi pleacă,
Spre zori eterni un gând pe drum răsare.

O lacrimă-n a morţii dimineaţă
Va împleti tot plânsul tău cu haz,
Va nimici tumult ce te învaţă.

În neclintiri şi surd grăind tu treaz
Să-ţi cumperi clipa-n loc din vremii piaţă
De-ţi cade roua veşnică-n obraz.