desenată de un autor obscur neinspirat.
sute de pagini în care personajul face același lucru &
norișorii unde trebuie să apară textul
sunt negri.

sunt norii negri ce întunecă zilele,
nopțile,
umilințele pe care trebuie să le înduri în speranța că va veni
cîndva o fericire &

nu vine nimic.
undeva e un buldozer pregătit.

pagină după pagină
cu zilele închise în casete privește
cum eu în cameră în fața laptopului
dau shutdown.

o iau de la capăt &
VRRROOOOOOUUUUM
buldozerul din mintea
mea.

la final e doar o fotografie cu iarbă proaspătă plus un indicator
pe care scrie să nu călcați iarba pentru că iarba încă
visează.

cu o foarfecă
decupează din bandă toate scenele
în care personajul își aprinde vîrfurile degetelor
apoi le bagă în gură
trage din ele ca din joint-uri.

cu restul poți tapeta pereții casei ferestrele
mobila
cînd privești în spațiile goale să știi că acolo ești tu &

ce lipsește
din viața ta.