nu-mi pare rău că vine sfârșitul

în cearta lui Dumnezeu cu oamenii
îmi place să cred că am făcut alegerea corectă
atunci când i-am zis iubirii
să fie lumină
și
lumina a început să crească
din cuvintele noastre
din pieptul tău
și din câteva picături de sânge ce însemnau
că poți să fii mamă

la început n-a existat vreo intenție
pur și simplu am luat același tramvai
m-am așezat lângă tine și-am lăsat lumea să facă poze
cu noi
unii sunau prietenii sau televiziunile de scandal
i-am văzut pe Romeo și Julieta în 26 spre Lazăr
sigur ei sunt
se pregătesc să chiulească
alții vorbeau tare sperând să atragă atenția
ne făcuserăm mici în fața uriașei iubiri pe care toată lumea o caută
și doar câțiva o găsesc

obrazul tău îmi intrase în umăr iar eu încă nu știam unde să mă opresc
cu imaginația
probabil trebuia să demonstrăm generației noastre că
arta
nu poate exista fără noi
mă îngrozea faptul că o să-mi iau rămas bun
și că voi fi nevoit să scriu
aș vrea să-ți spun totul
dar nu pot

așa că m-am găndit la cartea Geneza
momentul de vârf
ziua a șasea
a deschis intempestiv porțile raiului
întrebând lumina, stelele și restul celor deja existente

unde pot să-mi pun lucrurile?