Se sparg țânțarii-n
micuțe Hiroshime,
femele nesătule moarte
ne-arată palmele
după ce le-am plesnit,
în pielea noastră
rămân usturimile

Mâncări am fost,
mâncări suntem,
mâncări vom fi,
atacați de oriunde
aerian, prin șorțuri,
boxeri și bikini

Și killeri
pentru ele, ei, țânțarii
devenim

Se sparg și stelele pe cer, iubito,
sar țăndări
corpurile de foc
intră prin ele, înghit lumini

Teste cu bombe-atomice și de hidrogen Super
sunt roiri de moarte în texte din sanscrită,
parcă miroase pe drumuri naționale, județene
a blănuri argăsite, se sparg miile de leșuri
neluate de vânturi și diluviene ploi

Gustarul a început cu multe ciuruiri,
acum, când scriu, sunt
încă o adăpătoare cu sânge

Dacă-mi pierd cinci litri
ca într-o fântână pe vreme cumplită,
ies cu țâșniri din pielea mea,
mă las țânțarilor mâncare din tipsie

Scriu noaptea c-un jet de hematii,
trupu-mi luminează stins
sub lună
alb, mai roșu