A Domnului mărime naturală
Păgân eu am zidit-o în perete
Să nu se surpe-odaia-n mlaştini bete,
Corăbii sacre ţin nădejdea-n cală.

Acolo e-o pandoră-a inimi cete,
Iar Ana lui Manole-i cupă goală
Doar Dumnezeu o umple, umbre-n fală
Că-i făurit în tencuieli şirete.

Femeie, te tot scriu în alb noroiul
Iar când sub cărămidă-i demiurg
Mai las să fiarbă-n bube tot puroiul.

Iar când de prin ţigară fumuri curg
Spre sus, ne viciază leneş doiul,
Desferecăm divinul în amurg.