Omul lovit s-a întors printre ai săi,
s-au strâns cu toți să-l vadă,
să-i vorbească,
era de-al lor,
cu coiful și platoșa căzută
nu l-au recunoscut,
întins părea că se odihnește.
trupul său dorea un loc
să se ascundă obosit de viață,
călcând pe pietre l-au însoțit
pietrele nu mai aveau glas,
vedeau chipuri
pe care le adăposteau tainic.