De când nealb în păr mi-e dor de mine
Ci doar hârtiei pure-i stam în plete,
Tristeţea toamnei vine pe-ndelete
Pe-afară şi în piepturi să suspine.

În ale-n vis tăcerii piruete
Îmi voi zidi cenuşa-n lacrimi line
Renaşte şi zbura văzduh cât ţine
Cu litere de aer din ieri bete.

Mă amintesc în soare blând a râde
Acum mi-e plâns de nopţi îngemănat
Şi unde rază-i hram de umbre hâde.

Trăiesc sub forma unui vid ciudat
Pe piatră-n lut ca sub securi de gâde
Singurătăţii ape m-au udat.