O pisică cu ochi leneși toarce pe o strună,
Soarele în ascunziș visează la lună;
Eros zburdă peste nori, de tine-i flămând,
Vântul toacă la frunziș, zile rumegând;
Toamna biciuie cărări, cu ploaia le spală,
Pașii scriu în bătături peste nuri de coală;
I-aș fura cu zarea serii, din frunzișul cald,
Ochii ei, negre comori, ce-n furtună ard.
Toacă moara bobi de cer, macină albastrul,
Stele strălucesc în gol, veștejind sihastrul;
Noaptea neagră cu arginți se întinde goală,
Putrezind iubirile pe covor de smoală.
Ramul tresare stingher, dus doarme copacul,
Fierb cămășile de fier, ruginindu-și lacul;
Pielea-n porii de găină simțiri își asumă,
În tuleii rari ai toamnei cresc dinții de brumă!

marţi, 31 octombrie 2017