beţivul râde de mai ia o trântă
şi hohotu-i suit din vămi de toamnă
când vin la paradisuri îl îndeamnă
şi valea plângerilor e înfrântă.

a ruginire-n verzi e trista doamnă
dar el ca pe o dezlegare-o cântă,
descătuşare dintr-o za pământă
la chinul nelicorii ce-l condamnă.

din zaţul strugurelui face apă
ce strigă pe grăirea cea de foc
şi-n maţe visul aprig minţii sapă.

pe limba cucuruzului mă joc
c-o ştiu otravă lui pe la agapă,
plutind şi eu mai cad în cur la loc.