cu litera mă-ndemn la înc-o şoaptă
dar despre ce nu ştiu... o fi femeie
aceea ce în zisă se încleie
şi albul de hârtie îl înnoaptă?!

ori poate e chemarea din idee
pe vatra de cunoaştere ce-i coaptă
a o înfige mai apoi în faptă
procesul cugetării când se-ncheie.

iubito, moaie-n adevăr un deget
în locul meu pictează înc-un act
mă simt străin de mine, putrefact
şi spre a scrie mă îmbrac în preget.

am spus atât că azi mă dă afară
din odăiţă fumul de ţigară.