am steaua mea, aflată-n Carul Mare,
trudește noaptea lumină să fie-n Univers,
îmi trasează drumul spre afirmare,
îmi inspiră gândul să-l rânduiesc în vers.

când vreau o povață la ea mă gândesc,
să înțeleg rostul meu în viață,
un templu al iubirii din cuvinte zidesc,
cu dulce lumină steaua mea mă răsfață.

nopțile mele din argintiu cleștar,
m-au umplut cu visuri și idealuri,
o stea miraculoasă îmi este avatar,
în oceanul de cunoașteri face valuri.

eu împlinesc doar voia Tatălui Ceresc,
întunericul dispare, zori noi vă vestesc.