azi tristețea a nins tacit
peste obrazul meu s-a așternut
lin de departe un dor a suflat
ca într-o oglindă
nu-i vedeam chipul
ningea mărunt sufletul meu
o casă de țară în care ai făcut focul
căldura aburește geamul
cu arătătorul scriu te iubesc
literele curg încet ca niște lacrimi
și cuvântul meu dispare

ninge și-acum
viscolit se ceartă fulgii
pentru unghere neștiute
acolo ascunsă stă ea unde caii
de crivăț înșeuați nechează
lovesc din copite drumul
spre tristețea aceasta
o sepultură imaculată