pe mine ploaia îngheață și imită tristețea
ochilor tăi
corpul meu e plin de tranșee în care imaginile amintirilor mele
își fumează ultima țigară
cu grenada la gît ca demult cînd așa purtam cheia
și cuiul e tras.

în tine biochimia și egocentrismul au creat un sentiment atît de crud al nepăsării
încît și salata ta mănîncă oameni
e iarăși 3 dimineața și mă lupt cu niște ninja
care vor să-mi ia inima s-o pună într-o colivie ca pe o pasăre care cîntă
viața tuturor e un drum a mea e un șanț.

am sufletul atît de gol că îl îmbracă păianjenii
am temperatura unui mort
mi-a înghețat creierul fix pe zînetul tău
s-a anunțat un atac cu drone care te îmbrățișează
dar îți fură orice sentiment.

uneori stau cu umbra și o învăț să fumeze și să sufle fumul
în lumina ce vine din vîrful stîlpilor de pe marginea străzii
inima mea cîntă în timp ce sparge granit
există un loc undeva în sahara unde e o banchiză de gheață care se topește
apoi îngheață la loc pînă cînd va semăna cu tine
sunt eu.