„Nu-i drumul meu!” aș vrea să strig acum,
Când mi-am privit mai la lumină pașii;
M-aș tângui încet, ca nevoiașii,
Dar mi-au rămas vocalele în drum.

Ca să mă duc departe de chezașii
Care-mi spuneau că-i bine orișicum,
Am izgonit nălucile de fum,
Urându-mi vina și iubind făptașii.

Mi-e orice zvon îndemn de rătăcire
Și-mi lâncezește via a pârloagă…
La Tine vin, furat de amăgire –

Eu, vameșul din templu ce Te roagă
Ca să-i plăteşti cu sânge și iubire
O naștere din nou cât viața-ntreagă.