M-aș arunca în mări de lavă
Cu pești oribili de metal,
Mi s-ar părea nu foarte gravă
Ratarea unui salt mortal.

Aș sparge ceruri după ceruri
Cu ochiul meu flămând și mut,
Aș fi tristețea din bordeluri
Topită într-un vis pierdut.

M-aș rătăci în anvergura
Unei dureri fără de leac,
Aș fi modelul din broșura
„Cum să gătești ușor spanac”

Aș fi tăcerea ce urmează
Unui duel fără de sânge,
Aș fi un zmeu ce cu emfază
Se-nalță și apoi..nu plânge.

Aș rătăci prin tot deșertul
Dup-un trifoi cu patru foi,
Aș fi plămânii din concertul
În DO major pentru oboi.

Din paradis aș fura mere
Prin lume-apoi le-aș împărți,
Aș vinde-n piață mângâiere
Și gânduri reci din zori de zi,

De n-aș fi eu acela care,
Fără de scop și nebunește
Ca un pământ venind spre soare
Pe tine te iubește.