Discuți cu calm
Îți aprinzi țigareta iar în ușă îți bat cu pumnii colindătorii
Mai devreme aveam bani pentru ei
Poate numai zăpada mea să șteargă urmele cailor care duc departe colinda

Ninge în mine până vine Crăciunul, este abia martie.

Nemaiștiind cai ce la trap iau florile sub copite de os și carne
Un spectacol dezolant al libertății pe câmpuri
Fără lasou
E un fel de deznădăjduire a copacilor și a cărnii
În toate este carne, în flori, în copac și în om
Dezolarea se pierde în nori și plouă prea dur peste oameni
Țin post de o viață și îmi pun o bentiță roz peste ochi
Repede
Sunt mai sensibilă când ninge
Mănând numai peștii spre mare, ca să nu fie prinși de plasele pescărești
Unde și eu dau pentru pește
Și doar fulgii de zăpadă să îți șteargă ceața pe care mi-ai pus-o în ochi
Calul acela aleargă eu alerg odată cu el
Și eu sunt carne, și calul.

Îmi pare roua ca un joc care se cuibărește în mine
Oasele
Ce să pun în loc de sentiment
Poate și plouă în mine.