românia comunistă: societate închisă, parmenidiană
utopia care se defineşte ca fiind imutabilă
primele douăzeci de pagini din lucrarea lui mircea cărtărescu
literatura care se zbătea să ţină ideologicul la distanţă
limbajul critic românesc după ultimul război
îşi îndrepta privirile spre trecutul precomunist
sincronizări literare cu Occidentul
datorită sistemului totalitar
revoluţia în informatică era retardă
computerul nu era personal
ci instituţional
schimbarea raporturilor dintre sexe
pulverizarea familiei nucleare
informaţia neîngrădită, mobilă
dincolo de ideologii şi naţiuni
progresului tehnologic democratizarea artei
capacitatea de-a fi reprodusă şi răspândită în masă
mediul se pluralizează
vizualul capătă un rol ubicuu
produs artistic element decorativ
în scopul delectării
sunt căutate convenţiile
nu valori imuabile
discreditarea metafizicii
prezentul perpetuu
trandafirul din sufragerie hrănit
nu mai e mult ți
va scăpa de cicatricile lui
oarecum provizorii
mulți zic că deloc provizorii
opusul acestui cuvânt
acum nu mai e mult