am mers cu mama pe via Condotti
și m-am gândit
cum ar fi să locuim în palatul ăsta
dar în ăsta cu ferestrele pline cu flori
și cum s-ar simți aerul dimineții
când am deschide fereastra
și am auzi vocile primilor turiști

dar dacă am ieșit la cină
unde am merge aici
poate la primul restaurant din calea noastră
poate la unul cu mese elegante
nici o pizza nu ar fi rea

și mama mergea tăcută
prin fața unor magazine
cu vitrinele înalte
în care se oprea soarele
și visele noastre se spărgeau
când se loveau de prețuri
și nu rămâneau decât
chipurile noastre înfrânte

poate suntem prea comuniști
și ei prea capitaliști
am zis râzând
cu siguranță nu ar fi locul nostru