între pat și singurul geam al camerei
singurătatea își face de cap,
monotonia
încurajată de frigul
din caloriferul restanțier
mă zdrobește pe nesimțite,
primăvara întârziată cu muguri înghețați
doboară recordul la răceală pe metrul pătrat,
sezonul rece își prelungește existența,
imaginea familiilor fericite
locatari ai apartamentelor strânse unele în altele
ca într-o nucă
cu compartimente distincte ale urii
din care alungată este
intimitatea
se fărâmițează straniu,
poți să-ți tai tălpile cu fiecare pas făcut în afara ființei
de parcă te-ai rătăci într-o pădure de beton,
nopți de veghe clădite cu nesomn
devin monumente urbane ale spiritului alungat din trup,
stele sinucigașe se prăbușesc în noi.