erai goală și două cuvinte
ţi se scurgeau peste sâni
aproape nemestecate
erai goală şi bărbații așteptau
să te umple sub piedestalul tău
din giratoriul lui Dumnezeu
nimbul tău proaspăt
pierdea amintiri de gips
dintr-un mulaj
de viață pierdută
din ochi îți cădeau lacrimi de piatră
fortărețe de suflete
pic pic pic
femeile trecătoare dinlăuntrul meu
fugiseră toate departe
cât mai departe de statuia ta
făcătoare de minuni
doar Sculptorul coborât
din tramvai nu mai prididea
să împartă autografe
cola și popcorn din rezerva de stat
eu te ștergeam umil de praf
și îți citeam poeme roz
de-a-ndoaselea
prefăcându-mă
că ești încă a mea
erai goală iubito
în mijlocul celor plini de ei
şi din sufletul tău supraponderal
crescuse un măr înflorit
"iartă-i Doamne că nu știu ce fac”
striga un orb
traversând disperarea pe roșu
fără baston
aş fi vrut să mă trezesc
să te găsesc lângă mine
în cămașă de noapte
și să te dezbrac
într-o fericire în trend
stăteai goală
insistentă pe Ochiul meu
lăsându-mă rătăcit
între un vis
și un coșmar premeditat
lumea din cartier
se prefăcea
că încă există...