despletesc fuiorul cunoașterii
din sensul de a fi primordial,
din sursa de izvorâre a iubirii
și a speranței transcendentale.

pătrunsă sunt de vraja cuvintelor,
la intersectarea metaforei cu rima,
ca cea dintâi motivație de redescoperire
și de valorizare a trăirilor intense.

așa deschid orizonturile către sine,
dar negreșit și către ceilalți,
așa acced la energia ancestrală,
de dincolo de norul cosmic al limitărilor.

doar cu iubire și speranță am acces
la planurile superioare ale vieții
generând evoluția și rafinamentul.