sunt cu tastatura în față și știu că te iubesc
stau cu doctorul, nu, mint, stau cu academia internațională de frumusețe
dar pe aici, pe lîngă salcia mea care lasă o umbră
pe care oamenii se topesc, latră un cîine care e înghițit de lătrat
dar n-am uitat, chiar te iubesc, am o fractură cu tine și mi se subțiază pielea
prin frumusețea mea se vede beția universului

ești aici, aici îmi ești, omenirea își dă cu război, de parcă ar fi rimel sau fond de ten
să arate cine e mai frumi, nu ne pasă nouă de jandami, nici de extratereștri
eu am un pitic, roșu pe nas, o șosetă lipsă și îi spun iubire
și șoseta lipsă e la tine

ți-am văzut sînii, mă uitam și la pictori cît de beți au fost
să vadă frumusețea unde nu există, doar eu nu pot să dorm
și mă ameninți cu somnul universal
ieri mi-am cumpărat ochelari dar știam că frumusețea nu are nevoie de ochi
pentru că o trăiești acolo unde există
și m-am întîlnit cu tine ca doi gemeni în scrotul lui dumnezeu

că tot vorbeam despre dragoste, nici nu știu cum să-ți spun asta
dacă vreau să-mi împreun palmele ca la rugăciune, nu pot,
mereu îmi iese o îmbrățișare, o îmbrățișare
după care dau popii cu acatiste.

nici nu pot să mă spăl singur
că iar ajungem în rai, nu vezi că inimile se spală una pe alta pe spate
în jur arde raiul
ca în iad?