Aștept răsărit
În colțul ferestrei privește luna
Se învelește cu norii
Urma luminii dispare
Adorm căzând în visare

Dintr-odată e lumină
Soarele e sus, undeva
Privesc iarba vălurind în adierea văntului
E totuși ciudat, totul e ciudat
Din spate răsare umbră
Mă atinge o mână
Deja știu, e Ea

Simt sângele alergând
Roșul devine foc
Întorc privirea și brusc liniștea se rupe
Am întârziat puțin, șoptește privindu-mă-n ochi
Nu contează, răspund, ești aici deci e bine
Mă abțin să întreb unde suntem și cum am ajuns
Mai important e momentul, prezența
Hai să mergem
O iau de mână și zâmbesc
Totul se stinge

Deschid ochii
În colțul ferestrei arde soare
Patul șade rece
Palmele-s goale
Închid ochii și încerc să mă-ntorc
Acolo în vis
Acolo unde e Ea
Dar acolo înseamnă că nu e aici
Nu e acum, nu e.....
Și-atunci încep să curgă rănile
Fierbinte mă-ngheață visarea