Înot în morbul clipei nesimțite,
Ea ticăie popoul transparent
În fața mea, ateu fără prezent,
Damnat de nostalgii sulemenite.

E viitorul balegă în drum,
Spre nicăieriul calpelor ispite,
Lăsând sub cruci bocciul lor parfum.

M-aud ca un lătrat de întuneric,
Când liniștea se plimbă-n teleferic.

Speranța-și leagă zâmbetul cu scrum.